» » Sorin Olariu - Poezii

Sorin Olariu - poet, publicist si epigramist


STATELE UNITE

Carte de vizită

eu sunt un lup spânzurat 
de propriul urlet 
sălbatică liturghie 
a codrului arzând interior 
amiază de Ã®ntuneric 
schimonoseală 
de Ã®nger martir 
în ziua a 
ÅŸasesuteÅŸaizeciÅŸiÅŸasea 
din sinaxarul playboy 

eu sunt un lup circumcis 
cu ascuÅ£imea sunetului 
din schelălăitul meu oligofrenic 
actor cu ÅŸapte măşti 
repetate una după alta 
până la infinit 
corcitură Ã®mpuÅ£ită 
de ying ÅŸi yang 
înger subteran având tatuate 
două aripi de cer albastru 
pe vârful ascuÅ£it 
al cocoaÅŸei

eu sunt un lup singuratic 
un dobitoc pe cale de dispariÅ£ie 
o fiară 
nebună 
nebună 
nebună 
care se scaldă noaptea 
în râul rece al morÅ£ii 
apoi Ã®ÅŸi usucă urletul 
ÅŸi rânjeÅŸte 
la Lună


Catârul - fabulă

Pe vremuri, la o fermă bogată şi frumoasă,
Trăia printre-animale ÅŸi un catâr de “rasă”.
Şi se muncea acolo într-un continuu flux,
Doar el, catârul nostru era şomer de lux.
De-aceea chiar stăpânulnemaiavând răbdare,
ÃŽl trase deoparte ÅŸi Å£i-l luă cam tare:
-AÅŸa nu se mai poatem-a apucat oftica,
Tu doar mănânci fâneÅ£ea ÅŸi nu produci nimica.
Ia uite la Mărţuică, bătrânul nostru bou
Cum trage toata ziua, în plug, ca un erou.
Sau uite la Joiana cea care zi ÅŸi noapte
Ne dă la toată lumea găleţi întregi cu lapte.
Găinile de-asemeni se screm şi una două
Ne pricopsesc deodată cu zeci şi zeci de ouă.
Chiar ÅŸi cocoÅŸul nostru acela pintenat
Ne cântă dimineaţa să ne sculăm din pat.
Ori harnicul de Murgu, prea blândul nostru cal
Ce trage la căruţă, la vale şi la deal.
De-aceea-ţi spun cu riscul de a părea cam snob
Că-i musai azi în fermă să-ţi iei şi tu un job.
Ai două variantede mult au fost gândite,
ÃŽn două posturi cheiepuÅ£in cam diferite.
Să tragi ÅŸareta nouă ce-o vezi lângă hambar,
Sau peste animalesă fii parlamentar.
-Stăpânerog mă iartăţi-o spun doar amical:
Sunt doar catârn-am trupul puternic ca un cal.
Iar varianta-a doua... să fiu parlamentar,
Doar vezi destul de bine că nu sunt chiar... măgar.

La fotbalu' dă muieri - poezie în grai bănăţean

Numa’ staÅ£’ ÅŸi m-ascultaÅ£’ ÅŸe-am păţît alaltăieri
Când m-or luat nepoţî' mei la fotbàl d-ăl dă muieri:
-Vino uico, hai cu noi, dă nu vrei să-Å£’ pară rău,
Că jioacă fecili noaşce cu Moldova Chişînău!
Ş-am plecat la meci dă fece cu Ghiţucă şî Păngele
Socotind c-atunşi când gată, schimbă bluzăli-ntră iele,
Ba de-avem noroc cu troaca, ne-am ghingit atunÅŸi ca hoţî’,
S-ar pucea, dă dragu’ nostru, să îş’ schimbe şî chiloţî’.
Şî ne-am pus tăman în faţă, jios pe scamn, cum să cuvine;
Păi, dă-i vorba dă vreo ţâţă, să vegem cum îi măi bine.
La-nÅŸeput, ieşîră-afară ălea dă la Chefereu…
NiÅŸte gloabe una ÅŸ-una, cum ar fi măgariu’ meu.
Că d-o luam cumva pă babă ş-o puneam la dăzbrăcat
Pă lângă aşa mârţoaje ai fi zis că-i Miss Banat.
Şî-n sfîrÅŸit ieÅŸiră, uico, fecili dîn Chişînău…
Parc-erau făcuce-n ÅŸiudă, ca să-Å£’ facă sânje rău!
-Ptui… Bătu-m-ar să mă bată! nechezai io, ca un cal,
Cred că înşepînd dă mâne mă apuc şî dă fotbàl.
Åži porniră iuce jiocu’… Dă-i cu craÅŸii în surducă
Pînă când, după o vreme, văd că una îi pă ducă.
Sta trâncită jios pă iarbă că ş-o dat d-a curi-n cap
Şî zbiera de numa-numa’ ca viţălu' la căsap.
Io-i ÅŸopcii lu’ GhiÅ£ulică: -Asta naÅŸte pîn’ la pauză!
Da dă unge, că-i d-a noastră… Toace îs la minopauză.
-Păi ÅŸe-i aia minopauză?…Măi GhiÅ£ucă, zî-m’ odată!
-Minopauză-i, uico dragă, când muierea îi iertată…
Şî-nşepu mitanu-al doilea: Ţîn-ce-atunşea tămbălău
Că sări drept la arbitru una dî la Chişînău:
-Vreu pinalti…dă-m’ pinalti! o ţînea ea sus şî tare.
-Nu să poace, nu-i nişi vorbă, îi răspunsă prostu-ăl mare.
-Mândro, lasă-l pă nărodu’, îi strîgai, că îndăsară
Am să-Å£’ dau io un pinalti să ce ţână pîn’ la vară!
Åž-uice-aÅŸa, fu gata meciu’… Cu GhiÅ£ucă şî Păngele
Aşteptam, că una-două schimbă bluzăli-ntră iele.
Când colo, dădură mîna, să Å£ucară şî…atît,
Dă-mi venea să fac ca trenu’ dup-un meci aÅŸa urît.
-Măi Ghiţucă, măi Păngele, m-am luat atunşi dă ei,
N-am vazut nişi crac dă ţâţă ş-am măi dat şî zăşe lei.
-Stai măi uico, stai o ţîră, c-am vorbit c-un fotograf
Să ne ducă pîn’ la ele să ne deie-un autograf.
Şî-uice-aÅŸi, ţîne-Å£’ căşiula… Å¢-am găsît-o, du-ce bolii,
C-ai pierdut-o dă vreo lună dă la meciu’ ăl cu Poli,
M-o-ngesă pe cap Ghiţucă, iar Păngele, alt becheri
ÃŽi dădu lu’ moalăr banii ca să bea vr’o două beri.
Şi intrarăm păste fece, dă-mi veni să cad pă space
Când văzui io ÅŸe-i-năuntru… mic cu mare dăzbrăcace.
Da’ să vez’ atunÅŸi năcazu’… lucrătură dîn proÅ£ap,
Că mi să-njiupiră, frace, şî-m’ cărară pumni în cap.
Åže năroc c-avui căşiula, fi’nc-o grasă roÅŸie-n buÅŸi
Îmi dădu-n cap autografe cu un toc dă la păpuşi.
Iară Ghiţă cu Păngele când văzură-aşa o trabă
M-or lăsat pe mîna lor ş-or încins-o-n mare grabă.
Åž d-abia am măi scăpat, că-m’ dădură pă tot anu’…
NiÅŸi nu ÅŸciu cum d-am ajiuns înăpoi la Gugulanu’.
Cît dă meci, ÅŸe să vă spun io?!…S-o gătat cu Nula-Nula
Şi chiar dac-am luat bătaie, bine c-am găsît căşiula.

La fotbal, la Chefereu - poezie în grai bănăţean

Ieri, la bertu Gugulanu, stând aşa, la una mică,
Iaca, ÅŸine crez' că vine?… Dracu gol dă GhiÅ£ulică.
S-aşăză şî el la masă ş-uice-aşa, dîintr-un nimic
Înşepu să zdrăngănească la un capăt de băgic:
-Haida, haida Chefereu’! îşi trânci pă jios căşiula,
Astăz vrem să-i baÅ£' pă ăşcia barem cu vr’o Åžapce-Nula.
-Åže-i cu cine?!-l întrăbai, zbieri ca bou’ la căsap…
Du-ce la Jăbel ‘năpoi, să ce cauce pî la cap.
-Hai măi nano, c-am sărit măi-năince poarta şcolii,
Că-i meci: Chefereu’ nostru cu ÅŸtudenţî dî la Poli.
Şe să faşi, ce puni cu prostu?! Făr-o vorbă m-am şî dus,
N-apucai să fac nişi plata că mă luă măido pe sus.
Ş-apăi mă băgă nepotu pîn butoara dî la gard
Dă-m venea d-aşa ruşine ca tăşiunili să ard.
Când colo, potop de lume…N-am văzut atâţa, baÅŸ,
Numa pî la Sfântu’ Gheorghe, la negeia dîn OraÅŸ.
Şî-ncepură, frace, jiocu!… Parc-erau cuprinÅŸ dă draÅŸi
C-alergau dup-o surducă douăzăşi dă tolomaşi.
Lilă-n dunji cu picăţăle erau ăi dîn Cimişoara
Iar a noşcii, înfloraţ, cum îs prunii primăvara.
Io n-am prişeput, mă frace: cum surduca o-ajiunjeau
Nu ţ-o luau, ba chiar în şiudă cu pişioru-n ea dăgeau!.
Dăgea unu, dăgea altu… Mă miram d-aÅŸa prostie
Şî-i spusăi lu Ghiţulică: -Io mă pro-ntorc la răchie!
Că nu-mi plaÅŸie jiocul ăsta, fir-ar forma lor clonÅ£oasă!…
Tot măi bine îi la bert cu uiejili pă masă.
-Uico, stai nu te prostî! Mă luă atunşi, copilu
Åži-mi criÅŸi în cîcea vorbe, dă fotbal cam care-i ÅŸpilu’.
Şică d-aia bat surduca, să le baje gol în poartă
Ş-ăla-n negru nu îi popă, ăla-i pus ca să-i dăspartă.
Iar d-aud cumva: Haut, haut! nu-i vr’un câne care zbiară,
Haut îi când beşica albă vre să iesă pân-afară.
M-aşăzai la loc pă trepce, fi’ndcă să-ndârjîsă jiocu,
Să-ndîrjîsă şî nepotu suduindu-le nărocu.
Dup-o vreme,-un cheferist subţîrel prăcum un fus
Proţăpi surduca-n aţă dă săriră toţ în sus.
Să Å£ucau de numa-numa… Ghiţă-ÅŸi azvîrli căşiula:
-Uico, ÅŸe ce miri ca prostu, doar conduÅŸi cu Unu-Nula!
Zvîrle-ţ păstă cap căşiula, bucură-ce, du-ce bolii,
Dă nu vrei să iei bătaie, c-ăşcia cred că ţîni cu Poli!
Şe să fac? Sării dodată ca dăscîncicu-n giochi
Şî numa-l aud pe unu: -Aoleu, m-ai scos un ochi!
-Taşi odată, gură spartă, nu măi faşe pă nebunu,
Că doar nu-i vreo greutace să vez meciu şi cu unu!
Nu mă scoace dîn sărice, că dă-Å£ trag vr’un pumn în nas
Ce învârţ ca titirezu preţ dă jiumăta dă şeas!
Cînd colo, năcaz, nu alta: Golu ni l-or ănulat,
Fi’ndcă picicotul nostru ÅŸică-n opsai l-or aflat.
Ţîn-ce-atunşi urări dă mamă, şchipături, fluierături,
Suduieli, ocări cu carul şe ieşau dîn mii dă guri.
Ba năcazul şî măi mare că-mi pierdui căşiula bună,
Cum o aruncai prea tare n-am putut s-o prind în mână.
Şî măi mult: ăi de la Poli, pînă meciu s-o gătat,
Le-o cam copt-o lu a noştrii: trii goluri, pă loc, le-o dat.
Ş-am plecat tot suduindu-i, nu c-o luarăm cu Trii-Nula,
Cât că mă omoare baba fi’ndcă m-am pierdut căşiula.

Sfinx de ceară

mi-e frică de lumină 
ca lemnului de
cari
ca frunzei de omidă 
ca focului de
apă
o brazdă-mi sapă ziua 
prin globii 
oculari
la ceasul când fotonii 
din iriÅŸi se
adapă
străin devine trupul
privirea tot mai
nudă
cum amintirea nopţii
începe să mă
doară
dar e târziu şi ziua
mă-nvăluie
zăludă
săpând adânc şi iute
în chipul meu
de ceară
e linişte de piatră
în mine şi-n
cuvinte
doar dorul de-ntuneric
e-acelaÅŸi n-a
murit
la margine de lume
îngenunchez
cuminte
ÅŸi-ncremenesc
vecie cu chip
de zeu
cioplit

About Unknown

Hi there!
«
Next
Postare mai nouă
»
Previous
Postare mai veche

Niciun comentariu:

Leave a Reply