Jurnalist
Editor Stiri Radio HIT, Iasi 0746 182 287
Redactor Sef al Revistei de cultura Feed Back, Iasi apare şi online www.acfeedback.ro
Nascut pe 7 martie 1982 Botosani.
Copilaria mi-am petrecut-o la Dorohoi si Stefanesti (malul Prutului).
La maturitate am venit la Iasi,
iar la bătrâneţe cred ca voi fi pe Luna.
Absolvent al Facultatii de Filosofie, Univ. "Al. I. Cuza" - Iasi, 2006
din 2008 - Doctorand al Universitatii "Al. Ioan Cuza" din Iasi. Cercetara limbajului poetic postmodern - abordari semiotice.(Facultatea de Filosofie)
Nostalgic şi mereu îndrăgostit de oameni
2000 – 2006 poeme în „Suflet pentru suflet”, „Aripi de lumină”, „Feed Back”, „Hyperion”, „Jurnalul literar”, „Intertext”, "Pasager", "Terra Nova";
2002 – antologie „Iubire, lumină, poezie”, Ed. Lumen, Iaşi;
2003 – 2004 editoriale în „Lumea ieşeanului”;
2004 – debut volum poezii „Primul val”, Ed. Alfa, Iaşi;
2005 – membru fondator al „Cercul-ui de la Dorohoi” împreună cu Ciprian Voloc şi Gică Manole;
2006 – eseuri în „Intertext”;
2006 - antologia "Virtualia Nr. 5", Ed. Pim, Iasi
2006 – licenţiat în filozofie cu o te mă în filosofia contemporană (postmoderna). "Sensul gândirii slabe la Gianni Vattimo" coordonata de Tudor Ghideanu(Univ. „Al. I. Cuza” – Iaşi);
2008 - obtine titlul de master al Univ. „Al. I. Cuza” – Iaşi, Facultatea de Filozofie, Specializarea: Integrare si securitate europeană;
2007 medalia "Teiul de argint" a premiilor Eminescu a editurii Geea Botosani, pentru debut
2007 "Îngerii mint femeile", Pre-press Adi Center, Iasi.
2007 "Galerie de artă vie", Pre-press Adi Center, Iasi.
2010 "Pavilioane cu ruj", ed. Princeps Edit, Iaşi.
sub tipar pentru 2011:
1. "Seducţia poeziei postmoderne (feedback-uri şi interviuri literare)", Ed. Feed Back, Iaşi.
2. "Pelerin în umbra karmei" (poeme), Ed. Princeps Edit, Iaşi.
3. "Grigore Vieru în rădăcina de foc a liricii româneşti", Ed. Princeps Edit, Iaşi.
pagina personala: www.paulgorban.blogspot.com
aceste cuvinte
îşi adună ca un păianjen
pe insula lui
poemele fără zgardă
pe care straniu
zăpada cu chip de
Dumnezeu
în fiecare dimineaţă
şi în fiecare seară
le ia de nevastă
şi le duce în pat
şi le spală grumazul
de pământ
*
în fiecare piatră
se ascunde un muritor
care îşi numără veacurile
pescuite la copcă
&
soarele pare un alfabet
pe care păianjenul
la prins în pânză
jucându-se cu vântul
*
eu zic că toate muierile
se prefac precum
păianjenul că vânează
poeme fără zgardă
la douăzeci şi nouă
de ani ai mei
mă bucur că în patul lor
pescuiesc la copcă
un cer nou nouţ
cuibărit în mine însumi
care se zvârcoleşte
prin tot universul metafizic
şi mă imploră
să îi sărut viaţa
ce pogoară pe lumină
şi întuneric ca un suflet obez
trupul meu o să zboare
ca un fluture de rouă
cu poemul pus pe aripi
şi o să tragă în plămâni
toată lumina tot cerul
care se-aşează în iarbă
sufăr când sufletul meu
îşi ucide inima bună
pe care mama mea
cu pruncii morţi
a pus-o pe masă
ca o slugă să scrie poeme
gol precum tatăl meu
prins în şoldurile cerului perfect
stau faţă-n faţă cu moartea
care îşi întinde peste mine
părul ei alb şi aştept
precum doi sâni de fecioară
să muşc miezul infinit
al unui măr
în faţa mea un poem cârtiţă
sapă în împărăţia vieţii
ca şi când de acolo
ar urma să ţâşnească
gingaşa mea moarte
femeie frumoasă
rupe bucata aceasta de pământ
şi împarte-o în mod egal
celor fără oase şi fără sânge
iar mie dă-mi un singur sărut
pe care să-l plimb cu mine
şi-a despicat-o în a mea mamă când pielea
a ieşit din el ca un sunet de clopot şi a început
să umble pe străzi după psalmii lui Orfeu.
când voi fi bărbat mă voi naşte peste toţi
pasagerii tatălui meu ca o viaţă întreagă
în care întunericul mănâncă lucruri albe
iar lucrurile albe mănâncă pâine neagră.
când voi fi cu adevărat bărbat voi merge la război
cu puşca mea de iubire şi voi aduce mamei
un trandafir înflorit peste marginea cărnii mele.
mă locuieşte o jumătate de duh
ieşit dintr-o închisoare cu sfinţi şi nu-mi dă pace.
îmi măcelăreşte sufletul până la oase. Dumnezeu
trebuie să ştie că poezia nu este o funcţie a adevărului.
este o copilă din flori ce asmuţă câinii
pe aceia care-şi îngroapă morţii în oceanul neuitat
al tristeţii. poezia e un bărbat născut dintr-o pedeapsă
ce-şi cultivă demonii zi după zi prin metroul lui Ahile.
e un tată care jură sfială şi fuge prin locurile umede
şi înmiresmate ale timpului. brusc îmi dau seama
că pielea mea e un templu în care se revarsă
tatăl meu fericit ca un fluture cosmic.
elegiile mele adunaţi-le în patul iubitei
cu ele să-i smulg un mănunchi de prunci
am găsit pe lângă Râpa Galbenă nişte păsări
care îşi făcuseră cuib pe un felinar. se uitau
exact în ochii unui cal care păştea printre pietrele
râpei. îi măsurau de la înălţime botul pufos
ca grâul verde ieşit primăvara din catacombe.
îşi imaginau cuiburi turn făcute din coama lui albă
de parcă în acel cal s-ar fi ascuns o întreagă
colonie de gâze minunate ale sufletului. chipul meu
se izbea puternic de mobilierul soarelui când
am auzit cum pântecul de flori al unei mirese
a căzut ca o săgeată la botul calului. atunci păsările
au început să-mi zâmbească amabil şi au coborât
la nunta oraşului întins sub corpul meu gol.
oamenii locului spun acum că felinarul stă aprins
noapte şi zi peste cămaşa galbenă a unui mire
dat dispărut. mi se pare că noapte de noapte
un înger de inox vine călare în respiraţia mea
şi-mi aduce lângă inimă florile unor păsări hidoase
Niciun comentariu: