Iulica Tenea

DECLARAȚIE DE DRAGOSTE


Apleacă-te, să pun la gâtul tău alb ca laptele, o ghirlandă de flori
să-ți mângâie corpul și să-mi primești buzele la pieptul tău
înmiresmat de nectar.

Fii crinul meu, eu, grădinarul tău și lasă-mă să-ți ud rădăcina,
binecuvântează-mă cu vioara trupului tău și lasă-ți muzica
să dizolve stâncile.

Dulce Madona a mea, roagă-te să nu mă pierd și să-ți culeg
anemonele din mare la ceas ascuns din noapte și uită
că te apasă lutul.

Te las să mă transformi cum vrei tu, așa de mult te simt stăpână
iar eu, doar un cavaler ce caută grațiile tale primite de la zei
te găsesc efemeră.

Te iubesc într-o formă unică și perfectă, aștept să-ți scuturi
roadele în grădina pe care am înverzit-o special pentru
merele tale coapte.

Născătoare și pruncă mi-ai zidit mânăstire din cărămidă 
fierbinte și n-ai uitat să pui icoana făcătoare de minuni
pe creștetul meu.

Declar în fața lui Dumnezeu și-a lumii că-mi ești soție și
coastă sfântă, rodie și diamant, luceafăr și curcubeu
fără pereche.

Tu ești pământul și te las să-l calci cu patimă, tu ești
femeia ce-mi strivește bobițele de struguri ce plâng
transformate în must.

Vis și realitate, zgomot și tăcere, mângâiere, limpezime
și furtună năvălitoare, ești viața mea și voi muri impreună
cu tine perfectă.




PURPURIU 


Dezbrăcat în umbra
lunii
am plecat s-adun
minunea.

Codru aprins
de frunză
verde
așteaptă rodul
pântecelui vis

singur în mine
aleg șoaptele
năluci

cu mâna dreapta
ating
nimfele ce-și
tremură
sânii luminați


așteaptă

curg râurile
toate înfiripând
lanțuri de apă
pe fruntea mea.

O stea
lăcrimând
dulce a stins
flăcările mele
crestându-mi
obrajii
cu buzele ei
de gheaţă.




BALADA VIOLETILOR


Autor Iulică ŢENEA/Australia


 Colo sus pe-un munte, sus
unde păsări multe nu-s
s-au strâns cei trei feciorași
cu feţe de ingerşi
să pună țara la cale
să dărâme răpa-n vale
strălucind ca cei 3 magi
să nu-i pierzi din ochi de dragi.
Și la gât ce purtau ei?
Aromă aprinsă din tei,
o culoare, o splendoare
ce numai regele are.
Violet, pastel discret
drăgălaș, viu și cochet
de o porți, frică nu ai
și-o să stai precum în rai.
O să domini tot poporul
și-o s-alungi de pe cer norul.
Ei, dar ce nu știu cei trei?
că nimic n-are temei
totul e-o iluzie,
teamă și confuzie,
iar culoarea, forță n-are
de nu simte fiecare
dansul său interior.
Doar tăcere și durere
lipsă, foamete, avere,
ochi tăciuni, strânși în pumni
și o țară fără mamă.

BALADA VIOLETILOR


Colo sus pe-un munte, sus
unde păsări multe nu-s
s-au strâns cei trei feciorași
cu feţe de ingerşi
să pună țara la cale
să dărâme răpa-n vale
strălucind ca cei 3 magi
să nu-i pierzi din ochi de dragi.
Și la gât ce purtau ei?
Aromă aprinsă din tei,
o culoare, o splendoare
ce numai regele are.
Violet, pastel discret
drăgălaș, viu și cochet
de o porți, frică nu ai
și-o să stai precum în rai.
O să domini tot poporul
și-o s-alungi de pe cer norul.
Ei, dar ce nu știu cei trei?
că nimic n-are temei
totul e-o iluzie,
teamă și confuzie,
iar culoarea, forță n-are
de nu simte fiecare
dansul său interior.
Doar tăcere și durere
lipsă, foamete, avere,
ochi tăciuni, strânși în pumni
și o țară fără mamă.