PASCU BALACI

SONETELE MĂRII NEGRE

Moto: ”Vine Marea, cât de mare
şi de mare, ţărmuri n-are…”

Folclor românesc

IN CALIMARA PONTICA, ALBASTRA…

Sub piatra asta zace un poet:
Publius Ovidius; acum mă cheamă,
Ca dând bineţe Pontului, la vamă,
Să- mi fac din inimă lăcaş de-ascet.

Din amintiri întind un şevalet
Să zugrăvesc a Mării panoramă:
”Carmen et error”, năbuşit exclamă
Şi-mi porunceşte ca să-i scriu… sonet.

În pontica şi trista-i călimară
Eu mă scufund ca după zăcământ,
În metru antic pescăruşii zboară,

Ţesând statuii sale alt veşmânt:
Mă-ntorc spre ţărmu-ncins ca spre o moară
Să-mi macine o mierţă de cuvânt.

GHICITOARE

Ce mare-nchisă se adapă-ntruna
Din fluviile mari din Nord şi Est ?
Cine-i Oceanului Thetys, un rest,
Unde se naşte din senin furtuna ?

Pe unde şi-a-ncercat Orfeul struna
Şi-a stat poetu - Ovidiu în arest ?
Sub care val a aruncat un lest,
Isteţul Iason ca să fure lâna ?

Ce mare s-a colonizat -´ nainte
De a sosi pe mal Andrei cel Sfânt
Cu Legea cea mai nouă și cuminte

Sub care a-nviat şi-acest pământ,
Udat de valul ce ne-aduce- aminte ?
(E Marea Neagră şi de ea descânt…)

GÂNDITORUL DIN HAMANGIA

Carte poştală de filosofie,
O verstă de pustiu între doi sfinţi,
Un semn heraldic l-ale noastre ginţi,
Lut levitând fără a fi stafie,

Flămânzilor de sens, neagră lipie,
Măsea de minte-n miriad de dinţi,
E Gânditorul cel fără de- arginţi -
O palmă la ubicua prostie.

Nu e materie, ci doar Idee,
Transmisă spre galacticele limbi,
Contemporana noastră Odissee

C-un altfel de Ulise şi alţi nimbi,
Miere uitată-n antice ştiubeie,
Stea autohtonă, fixă, de neschimb.

OVIDIU - CRONICAR AL GEŢILOR

Exil nedrept, dar chin mântuitor:
Aproape hăituit ca şi Hristos,
S-a- nnobilat la Pont, oricât de jos
La pus Augustus cel neîndurător.

Dobrogei, ´nalt herald a fost, izvor,
Din care mă adăp şi azi, sfios,
De n-ar fi fost taxat ”ireverenţios”
N-ar mai fi scris de Geţi, strălucitor.

La Istrul îngheţat , poetul cult,
Ambasador al Romii-n Orient,
A povestit de-al vieţii lor tumult…

Acum învăţ să fiu ca el - clement;
Statuia eu i-o strâng în braţe mult:
Cu cât el tace , e mai elocvent !

CINGĂTOAREA DE AUR A MĂRII NEGRE

Cum blana deasă-a oii strânge fire
De aur din montane aluviuni,
Aşa şi şteampuri pontice, furtuni,
Au strecurat comori pentru nuntire:

Este a râului Riomi scotocire
Cu Arieşul, scos dintre genuni
Toţi afluenţii - auriferi, nocturni
Continuă - agatârsa tescuire.

Mai vechi ca Troia, artefacte de-aur
Din ale proto-tracilor morminte
Fost-au găsite-n al Dabenei plaur :

Coroană, mască, un pumnal cu ţinte,
Mărgele şi inele în tezaur
Şi Cloşca cea cu pui să îi alinte.

PONTOS AXEINOS, PONTOS EUXEINOS

Pontos Axeinos- Inospitalieră
Şi-a spus în patru sute şapte cinci
Din cauza furtunilor prelungi
Poetul Pindar de pe rivieră.

Dar au schimbat această kalimeră
Tot Grecii, ce lovind în caterinci,
Au debarcat oi,capre cu tilinci
Pe ţărmurile Mării-n chip de sferă.

Aşa încât , nu după multă vreme
Văzând c-al lor negoţ prosperă-n lume
Și cala de barbare grâne geme

Au scris ei cuvenitul, dreptul nume
De ”Pontos Euxeinos” pe trireme -
Marea Ospitalieră- bun renume !

COLONIZAREA GREACĂ

Histria, Tomis ,Callatis , Odessos,
Heracleea Pontica, Sinope,
Colonizarea greacă, în sincope,
Messembria, Phanagoria , Chersones,

Trapezunt, Phasis , Dionysopolis,
Cu băi la care n-ai mai fost,Esope,
Dar ne-au rămas până acum metope:
Kimmerike, Panticapaion şi Tyras.

Parthenopolis şi Apollonia
Făcut-au Pontul ospitalier
Şi să mai frângă-n vremi din dihonia

Ăstui pământ pe post de vechi străjer
Ce trage-se din vechea Omonia
Ca să ne fie azuriu lăicer.

BOTEZUL MARII NEGRE

Aheii au numit-o pe greceşte
”Skythikos Pontos” –Marea Scită,
Iar Sciţii iranieni,cu-a lor suită
I-au spus ”Axaina” : ”indigo”,se tălmăceşte.

Sintetiză Romanu - mpărăteşte:
”Pontus Euxinus”- greu strunită ,
Cu geţi viteji la Istru dăruită,
Cu mari furtuni strângând în al ei cleşte.

”Mare Maggiore”, zis - au genovezii
Cu-ai lor rivali, veneţieni gentili,
Veniră apoi,prin secole,erezii

Din turci ce-au exclamat, cei mai stabili:
”Kara Deniz”în călduroase-amiezi
Iar ” Marea Neagră” îi zic românii-agili.

TOMIS

Cu şase veacuri-nainte de Hristos,
Vâslaşii ahei din Milet acostară
Să –nalţe o Cetate legendară
La mijlocul Dobrogii –n mal frumos

Şi vestea-o duse-n larg un albatros:
O ancoră - descălecat de ţară
În cea mai luminoasă, lungă vară
´Nainte de-anotimpul furtunos.

Şi noul polis, TOMIS fu numit
După isprava lui Iason şi-a Medeii 1
Apoi Bizanţul l-a-mproprietărit

Prin Constantin ce dărâmat-a zeii.
Küstenge i-au spus Turcii-mpătimit
Să şteargă ce-au întemeiat Aheii.

1 O legendă relatează că Iason şi prietenii săi imbarcați pe corabia ”Argo”(de unde denumirea de argonauți),sprijiniti de fiica regelui Colhidei, pe nume Medeea, au reusit sa fure lâna de aur si sa plece pe furis, rapindu-l pe Absirt, fratele printesei. Speriati ca ar putea fi prinsi pe mare de regele Colhidei, pornit in urmarirea lor, Iason si ai lui l-au taiat in bucati pe Absirt si i-au pus capul intr-o prajină pe o stanca a Constantei. Vazand capul fiului său, regele Colhidei s-a oprit indurerat sa-si poata ingropa fiul,renuntand la cautarea fugarilor. De la acest episod mitologic se pare ca provine numele de TOMIS,deoarece in limba greaca verbul ”tomeo” inseamnă ” a tăia in bucati” (n.a.)

ARGONAUTICA

Ce să însemne oare ”lâna de-aur ?”
Colonizarea greacă –a Mării Negre?
Cunoașterea de lumi mai noi, integre ?
Goana spre grâul cu un spic cât laur ?

Vraja Medeii ce-a învins balaur ?
Aurul Georgiei prin dește alegre ?
Un neam de nobili smuls cândva din pegre ?
Ispita veşnică spre-ascuns tezaur ?

Câte puţin din toate , ca şi Marea,
Care amestecă sărat şi dulce,
Să fie mai aproape-ndepărtarea

Celui plecat, în loc ca să se culce.
Lumina luptă aici cu - ntunecarea
Păcatului din care El mă smulge…