De cate ori vreti sa scapati din dictatura cenusiului citadin, aveti ocazia sa va relaxati cu ajutorul pe care vi-l ofera opera lui Claude Monet. Daca natura inseamna ceva pentru spiritul dumneavoastra, atunci acest pionier al impresiilor si initiator al impresionismului este cel mai onest ghid. Obsesia pentru firescul florilor si arborilor, pentru spectacolul marii si al stancilor litoralului, pentru cursul molcom al Senei, pentru pajistile doldora de flori de camp a fost atat de mare pentru Monet, incat aproape ca a uitat de existenta timpului. Marele maestru francez nu are ceas, nici macar clepsidra, ci doar sensibilitate si culori pentru impresii, nu pentru certitudini. Pentru ca fiecare dintre noi vedem peisajele cu alt suflet.
In consecinta, atunci cand spui Monet, spui Argenteuil, Vétheuil sau Giverny, adica locurile unde a poposit maiestria pictorului pentru a realiza capodopere peisagistice. Mereu in cautarea unor case la tara, unde natura sa-l incante dis-de-dimineata si pana in amurg, acest visator abia sustinut de familie nu s-a preocupat niciodata de castigarea banilor decat prin arta. Monet a refuzat sa continue afacerea familiei (bacanie) si cu ajutorul unei matusi istete a studiat pictura impunandu-si propriile conceptii, in pofida prieteniei cu Manet. In 1874, pe cand se afla la Argenteuil, el realizeaza "Impresie, rasarit de soare", care este de fapt un crampei din portul Le Havre, asa cum l-a vazut sufletul sau. Onestitatea cu care si-a intitulat panza (caci autorul nu asigura pe nimeni ca asa arata rasaritul de soare, ci asa il vede el) i-a atras renumele de "parinte al impresionismului".
In esenta, a fi impresionist este o forma de modestie artistica, intrucat nu comunici o certitudine si recunosti ca totul este relativ. Dar cand vine vorba despre Monet, atunci frumusetea naturii inseamna nuferii de pe lacul proprietatii sale din Giverny, inseamna doamnele cu splendide si generoase rochii albe care tin in mana umbreluta de soare, inseamna plopii tristi sau veseli (dupa cromatica) de pe malul Senei, inseamna stanci de la tarmul Normandiei - inclusiv celebrul arc natural Étretat -, inseamna trenul care fumega printre troiene si, de ce nu, anemonele care ne aduc aminte de Stefan Luchian... Dar, mai presus de toate elementele fermecatoare surprinse de decorurile Normandiei lui Monet se afla nemuritoarea "Barca-atelier", panza care emotioneaza cel mai mult pe cel care vrea sa patrunda in sufletul acestui artist. Ambarcatiunea simpla, cu trepied, o cabina si o domnisoara care pozeaza pictorului, leganata de apa Senei, este una dintre etichetele cele mai emotionante ale impresionismului francez.
Marele prieten si coleg al lui Monet, Renoir (cofondator al impresionismului) n-a reusit sa-l atraga spre forfota interioarelor si rumoarea localurilor parisiene. Cand iesea in natura, pentru a picta "plein-air", Renoir vedea magnificele fete de pe malul raului, dar Monet admira doamne cu rochiile diafane leganate de vant. Cand alt mare prieten, Manet, picta un "Dejun pe iarba" cu doua femei complet dezbracate, Monet realiza un fragmentat "Dejun pe iarba" (ramas neterminat) cu personaje decent invesmantate... De fapt, acel "Dejun" era plata chiriei, caci pictorul trecea printr-o pasa proasta. Panza a stat drept gaj la gazda sa, si apoi a recuperat-o fara s-o mai finalizeze. Monet se instalase la Giverny, unde gradina si lacul ii ofereau clipe paradisiace.
PAUL IOAN
Niciun comentariu: