M-am nascut in data de 6 februarie1954 in satul Pralea apartinand de comuna Caiuti judetul Bacau. Am urmat cursurile scolii generale Pralea clasele 1-8 si scolii generale Caiuti 9-10. Datorita situatiei materiale precare a parintilor, am urmat cursuri de calificare la locul de munca in meseria de tinichigiu la Cooperativa mestesugareasca Flacara si in anul 1973 am sustinut examen de diferenta la Liceul Teoretic nr.2 din Onesti, actualmente Colegiul tehnic Gheorghe Asachi, promovand in clasa a 11 anul scolar 1973-1974. In anul 1974 prin recomandarea doamnei profesor de Limba Romana Maria Popa am frecventat pentru o scurta perioada de timp sedintele cenaclului literar "Junimea noua" condus de profesorul si poetul Constantin Th. Ciobanu. Datorita problemelor de serviciu am intrerupt studiile pana in anul 1978 cand m-am inscris in clasa a 12 seral de data aceasta la Liceul de Matematica-Fizica tot din Onesti, actualmente Grigore C. Moisil luandu-mi Bacalaureatul in anul 1980. In prezent sunt functionar in cadrul Administratiei Finantelor Publice Onesti.
De iubire
Am auzit in mine tanguinduse dorul
apoi ca o pasare gandul se’nalta
spre cerul cucerit de lumina si
inima zburda spre tine,
spre genele tale unduind de iubire.
De-odata campia se umple de mine,
de tine,
de noi doi alergand
spre zarea, curcubeu de lumini si umbre
sorbindune soaptele smulse din inimi.
Departe pe-o geana de vis
alunecand ca noaptea
tarand intunericul din calea soarelui,
am ras si
am vorbit soptit,
unde erai?
Nu te-am vazut o clipa
si dor mi-a fost
si sete de glasul tau
si-ntr-un tarziu am murit asteptandute.
Gand de nemurire
Din tainice cuvinte soptite pe-nserate
cand zburatori cu aripi de iubire
halduiesc prin cranguri rasfirate
‘cercand a cere Lunii nemurire,
ti-am observat faptura blinda ca o sopta
si din potop de ganduri insirate
pe fila unei carti, lumina coapta
am desenat sclipiri de diamante
si din manunchi de fire de lumina
tivite cu albastrul inserarii
am incercat sa-n drept ruga divina
sa fur putin din nemurirea noastra.
O voce de nici unde, rasuna co-ntrebare:
-Zadarnica faptura trecatoare,
cum crezi ca poti visa la vesnicie
si-a te-n frupta din taina-naltatoare
a vietii nesfarsita- n trainicie?
-Iubeste si iubirea te-ncununa
cu multe flori lasate pe carare
si multe nopti traite-n clar de Luna
i-ti duce viata lunga catre Soare
caci nemurirea omule e un vis
pe care muritori nu-l ating
decat iubind cu patima ce-i scris
si cei frumos in fiacre gand.
Din amurgul inserarii…
Din amurgul inserari printre nouri de lumina
o steluta jucausa cu sclipiri de diamante,
mi-a trimis un sir de ganduri impletite in sulfina,
ca sa-mi fie de-o gradina plina ochi cu nestemate
si-n mijlocul ei odhna sa-mi cuprinda oboseala,
sa-mi transforme trainicia in speranta si marire,
sa-mi inlantuie trairea si iubirea si sfarseala
si-n cuvinte dulci sa-mi cante strofele de nemurire.
Ca un film se desfasoara in accord de nostalgie
viata-mi tumultoasa, ani, primelor iubiri traite
si mireasma de poveste-a basmelor copilariei,
toate-ntr-un album de ganduri ferecate, tainuite
si tinute cu strictete in palate de clestar
unde zanele sunt mame, tati-s feti frumosi balai,
zmei cad in hauri negre secerati de sabii sfinte
coborate din porunca Domnului direct din rai.
Toateaceste sunt apuse, prinse-n salba de argint
ca si tamplele carunte insetate de trecut si cernite
de lumina strecurate-n intuneric, asternute pe pamant,
perle presarate-n cripta vremilor de mult trecute.
Din amurgul inserari pe o raza de lumina
am primit in dar speranta ca din viata tumultoasa
Dumnezeu i-mi construieste prin puterea sa divina
alegand cei bun din viata-mi un palat micut, o casa.
25 September 2011
Radacini
La o margine de timp
pe buza unui damb de lumina
pe bratul nevazut
al Omului nascut
din ingemnarea oboseli cu odihna,
am visat ca voi fi o torta,
o luminita pe un drum de-ntuneric,
un semn de-ntoarcere spre infinit,
o dara de raze de sore rasfirate-n trecut
si un zbucium de zile perdute
ca apoi
mergand,
fugind,
sa-mbratisez destinul
fauritorului de inimi,
sa-mi descopar venirea
si nasterea cu-ntruparea.
Eram dac-am fost si nu stiu
de voi fi
cand nu voi mai fi.
A fost o vreme…
A fost o vreme
cand totul parea
un semn ca timpul dispare,
ca se topeste trecutu-n prezent
si viitorul
se-nchide-n visele noastre.
A fost o vreme
cand ma durea privirea
de prea multa ceata,
de prea multa sete de dor,
de prea multa tristete
semanata-n ogorul vesniciei.
Apoi a venit zambetul,
dulcele zambet al stelei
care a nascut femeia,
si s-a umplut cerul de speranta
si-a curs atata fericire
incat am adormit leganat de iubire
si ma-am trezit sorbind adanc
din licoare dragostei.
A fost o vreme cand totul…
Acum iubind
ma simt atatde bine
20-10-2011
Niciun comentariu: