» » » LUCA CIPOLLA

Cipolla LucaVa trimit un nou lot cu sapte poezii de ale mele pentru o eventuala publicatie in revista Dumneavoastra.
Si in cazul acesta fiecare text e insotit din versiunea originala in limba italiana.
Sa Va amintiti ca ma cheama Luca Cipolla si sunt un barbat italian de 35 de ani care locuieste la Cesano Boscone-Milano si sunt si autor ca traducator.
Va multumesc din interes.



















Erte pareggiate da tèpido sole
ora non sorvoli
ed il vento,
un guerriero stanco,
bussa alla tua porta,
solo spettri
che si dipanan nel presente
e discorron di cosa è stato;
perdona il lascito di mestizia
e l'otre di fiele greve,
un tricolor che annuncia
la sua comparsa,
invito a nozze
d'un'ora vana,
compiuta
nel lamentar fugace.

Urcusuri egalate de soarele caldut
acum nu survolezi
si vantul,
un ostas obosit,
bate la usa ta,
doar stafii
care se deapana in prezent
si discuta despre ce a fost;
iarta legatul de mahnire
si burduful fierii grele,
un tricolor care anunta
aparitia lui,
invitatie la nunta
unei ore vane,
conchise
intr-o lamentare trecatoare.


Candida mi sovviene,
antica,
soave dalle prime alture,
mordace e scipìta,
gentile ed aspra,
di re valorosi figlia,
intarsio di nobili culture,
languida di movenze.

Candida imi aduce aminte,
antica,
suava din primele inaltimi,
muscatoare si insipida,
gentila si aspra,
regilor valorosi fiica,
incrustatie nobilelor culturi,
languroasa de miscari.


L'alba ho sentito chiamare al rintocco,
la brezza dolente
di un cielo corrotto..
e subire la scena
incantevole e pesa
un èfebo sparuto,
la gonna mai arresa..
La riva sua ad est più non mi cinge,
lambisce il silenzio
di ogni meninge;
dal rivo risale ed affiora la mano,
un' Erato è in procinto
di volare lontano.
L'alba ho sentito chiamare al rintocco,
la brezza dolente
di un cielo corrotto..

Rasaritul am auzit sa cheme la clinchet,
briza jalnica
unui cer corupt..
si sa rabd scena
incantatoare si grea
un efeb jigarit,
fusta niciodata invinsa..
Malul ei la est nu ma mai cuprinde,
atinge tacerea
fiecarui meninge;
din parau se urca si emerge mana,
o Erato e pe punctul
de a zbura departe.
Rasaritul am auzit sa cheme la clinchet,
briza jalnica
unui cer corupt..


Un cielo di porpora m'assale
prosciugandomi le vene..
Da quell'arco,passato e presente,
due gemelli,
una mano tendersi
ad un fiore colto nell'infinito del tempo..
e lontano saluto
chi forse mi sta accanto
e più freddo non sento..

Un cer de purpura ma infrunta
secandu-mi vinele..
Dinspre bolta aceea,trecut si prezent,
doi gemeni,
o mana care se intinde
unei flori culese in infinitul timpului..
si departe salut
pe cel care poate imi este alaturi
si rece nu mai simt..


Sostanza,
quant'eri sostanza;
e dietro l'inferriata
quella ricerca tua
sfrenata;
stanche parole al risveglio,
stanco io
d'una memoria cieca;
e vagare in quel respiro,
là dove si spegne
anche l'ultima nota
e l'ultimo raggio ti riempie.

Substanta,
cat erai de substanta;
si dupa gratie
acea cautarea ta
neinfranata;
cuvintele obosite la trezire,
obosit eu
unei memorii oarbe;
si a rataci in suflarea aceea,
acolo unde se stinge
chiar ultima nota
si ultima raza te umple.


Attraversa la strada,
il grigio come filo conduttore
tra blocchi e cavi della luce,
qualcuno ti catturerà un giorno
e lo sai;
ricordi come pregavi
ed il cuscino a fazzoletto,
le tue lacrime bruciate da un vento
che sa di nafta,
polvere nell'etere
che gridava giustizia.
Lontano così vicino,
un cine in disuso,
lo tzigano nella sua palaria,
anche qui il tempo scorre incessante,
lento sentilo passare,
un cane pigro ti guarda assopito,
il cuore sa dove specchiarsi.

Traverseaza strada,
griul ca fir conducator
printre blocuri si cablurile de lumina,
cineva te va cuceri o zi
si o stii;
iti amintesti cum te rugai
si perna la batista,
lacrimile tale arse de catre un vant
care simte de naft,
praf in eter
care striga justitie.
Departe asa aproape,
un cinematograf iesit din uz,
tiganul in palaria lui,
si aici timpul curge neincetat,
incet simte-l trecand,
un caine lenes te priveste atipit,
inima stie unde a se oglindi.


La roccia si consuma al pianto
e nessuno la guarda..
lingua straniera non mi coglie,
nemmeno l'oblio..
quel nome gridato da lontano
il tuo,
ed era piano ,
quel nome come spirale
che nell'angusto scorrere dell'ora
spezza in versi polvere e molecole,
di lacrime cascata,
non altro che riva di pietra logora sei,
cenere slavata.

Stanca se consuma la plans
si nimeni o priveste..
limba straina nu ma culege,
nici macar uitarea..
acel nume strigat de departe
al tau,
si era domol,
acel nume ca spirala
care intr-o ingusta desfasurare a orei
sparge in versuri praf si molecule,
lacrimilor cascada,
nu altceva ca malul pietrei consumate esti,
cenusa spalacita.


Luca Cipolla


About Unknown

Hi there!
«
Next
Postare mai nouă
»
Previous
Postare mai veche

Niciun comentariu:

Leave a Reply