Data naşterii: 21august 1948
Locul naşterii: Brasov
Studii: - Şcoala generală nr. 3, Braşov ;
- Liceul “Unirea ” Braşov ( 1962 – 1966);
Facultatea de limba si literatura româna Constanţa ( 1968 – 1972) – profesor Cornel Regman, asistent Marin Mincu).
redactor la Societatea Română de Radiodifuziune.
Volume publicate:
- "TĂCEREA CLIPEI" (SONETE 1), apărut la editura Arania, Braşov, 2005 ;
- "CASA FĂRĂ ZIDURI" (SONETE 2), Arania, 2006 ;
- “PAINGUL ORB”( SONETE 3), Arania, 2007;
- "FERESTRE ÎN CETATE" ( SONETE 4), Arania, 2008;
- "FEMEIE !..."( Sonete 5), editura Minerva,Bucureşti, 2009;
- "ORELE TĂCERII", editura Dacia XXI, Cluj-Napoca, 2010
Din 2008 este membru al Uniunii Scriitorilor.
Când corp, când spirit
Când corp, când spirit, joc pe funii ude
Fără popas, cu verbul drept povaţă.
Trupul nesigur de incert se-agaţă,
Iar sufletul se pierde-n ierburi crude.
Un gând nu-şi trece firul lui de aţă
Prin ochiul gol, în lupte să asude.
Răzbind prin hoarde de oştiri aude
Doar cum tresare umbra de pe faţă.
Mă sting încet. Din neştiut se-abate
Şi s-a mutat în gloduri care cern
Frânturi de nopţi şi de singurătate
Un cerc prea stâmt, ademenit şi tern.
Nădejdea mea de-a fi în tot şi toate
Rămâne vis neîmplinit etern.
Plânsul tăcut
Atâtor mlade aşteptând urcuşul.
Viori jelesc primind prin crengi arcuşul
Uitărilor care îmi curmă goana.
Aşează spinii tainei cărăbuşul
Pe fruntea-nvinsă ce-a primit coroana
Cu care-am vrut să îmi compun icoana
Pierdută-n cazne ce mi-au pus căluşul.
Am sfâşiat adânc, clădind frumosul,
Cămaşa fricii. Un tăios cuţit
Înfipt în piept a slobozit mirosul
De sânge cald prelins la nesfârşit.
Dar ştiu că urma rănii e prinosul.
Poţi spune tu că-n van m-am irosit ?
Culcată-n magma setei de-a cunoaşte,
Când spelbul retor s-a zbătut să caşte
O gură strâmbă, debitând oraţii;
Vorbe rostite, zborul ce se naşte
Din coasta spaimei implorând mutaţii;
Vorbe măiestre, declanşând ovaţii,
Când vanitatea pe artist îl paşte;
Vorbe de duh şi vorba care doare,
Zdrelindu-ţi carnea ca să poţi iubi
Un mal torid şi altul de răcoare;
Vorba fântână, ca să poţi zidi.
Cu toate fac din vorba care moare
Un pisc ascuns ce nu-l mai pot sui.
Niciun comentariu: