Lica Chitcan, intre pictura, folk si tenacitatea lucrului bine facut

Pentru a vorbi despre onesteanul Lica Chitcan, un adevarat “om al pasiunilor si frumusetii artistice”, trebuie sa dam dreptate unei “cugetari intamplatoare” a lui W. Maxwell, ce considera ca “fericirea este lumina de pe apa iar apa e rece, intunecata si adanca”. Nascut la 17 septembrie 1959, la Piatra Neamt, el s-a stabilit in Onesti si a absolvit Liceul Industrial Energetic. Manat de un tainic har artistic a absolvit la Bacau Scoala populara de arta (sectia pictura) iar in anul 1984 a cucerit o mentiune la nivel national in cadrul unei expozitii de grup organizate in orasul lui Bacovia. In anul 1988 i-a fost achizitionata o expozitie direct din atelierul de lucru de catre un colectionar australian iar in anul 1989 a vernisat impreuna cu pictorul Vasile Valeanu (stabilit acum in SUA), o expozitie la Galeriile Societatii Culturale “George Calinescu” (azi, Fundatia Nationala “George Calinescu”). A colaborat cu cunoscutul pictor onestean Gheorghe Mocanu, cu pictorul Gheorghe Dumitrascu (din Targu Ocna) precum si cu regretatul publicist onestean Mihai Pauliuc. La Onesti a vernisat doua expozitii cu portrete (in anii 2000 si 2001) si a fost prezent cu lucrari si pe simezele europene in expozitiile deschise la Bruxelles (in 1997), Graz - Austria (2002) si Roma (2006).

In acordurile chitarii

Daca Vincent Van Gogh indemna oamenii sa iubeasca multe lucruri, “pentru ca asa afli adevarata putere si oricine iubeste mult, realizeaza si poate implini multe iar tot ce e facut din iubire este facut bine”, in universul culorilor Lica Chitcan surprinde cu maiestrie frumusetea anotimpurilor, realizeaza portrete in linii clare si se incumeta sa faca si reproduceri fidele ale marilor creatii plastice ale picturii italiene, ce ii reusesc cu succes. Tot intr-o cugetare, Antoine de Saint Exupery considera ca “limpede nu vezi decat cu inima. Miezul lucrurilor nu poate fi vazut cu ochii”. Pictura nu este singura pasiune a lui Lica Chitcan, frumusetii culorilor pe care le asterne pe un tablou in sufletul sau strecurandu-se si armoniile coardelor muzicii de chitara. Ca interpret de muzica folk a debutat in anul 1975 la Onesti, in cadrul Cenaclului Tineretului condus de Tina Giurgiu. Alaturi de Costel Filip, Francisc Ionescu si Aurel Stoica a infiintat Grupul folk “Balada”, cu care a obtinut peste 300 de distinctii nationale, majoritatea locul 1 la numeroase manifestari culturale. Cu Grupul folk “Balada” a culminat in anul 1982 cand, la Brasov, la Festivalul Artei si Creatiei Studentesti a cucerit premiul pentru originalitate si Marele Premiu. “Balada” a aparut si in emisiuni ale Televiziunii Romane, realizate de Adrian Paunescu, Simona Patraulea, Ion Mustata si Tudor Vornicu. Alaturi de Gil Ionita si Mihai Rusan, intre 1977-1979 Lica Chitcan a cantat si in Grupul “Flacara Folk 1973”, in locul lui Nicu Moraru (in prezent cunoscut realizator de televiziune). In 1981 si 1984 a cantat impreuna cu nume mari ale folk-ului romanesc alaturi de Cenaclul “Flacara”, condus de poetul Adrian Paunescu. Intre numeroasele spectacole pe care le-a prezentat, unul a fost foarte emotionant - cel de la Teatrul National din Iasi din martie 2006. Patruns de frumusetea acestei manifestari artistice, scriitorul iesean Grigore Ilisei a notat: “Muzica folk este firul tras din caierul cel vechi al folclorului. O pragmatica intoarcere la izvoare, la origini, la autenticitate. Un manifest impotriva stricarii rosturilor, a pervertirii si uitarii traditiilor. O forma de impotrivire pasnica, un strigat de disperare si o chemare la lupta pentru nesmintire. La noi, muzica folk, cu momentele ei de glorie si de curatie din anii ’70 a mizat nu atat pe tesatura melodica populara cat pe forta verbului, a metaforei poetice. S-au deschis astfel obloanele ferecate pentru tineri, instrainati de poezie, a altarelor lirismului adevarat. Atunci a aparut menestrelul la curtile dorului, Tudor Gheorghe iar muzica lui Mircea Vintila, Vasile Seicaru, Stanculescu, Hrusca purta in miez tainic sau la vedere un protest contra uratului si mizerului, tot mai atotcuprinzator in societatea romaneasca... Ceea ce n-a murit este poezia, bulgarul de aur, diamante si pietre pretioase a carui splendoare asteapta sa fie aratata lumii. Credinta in puterea mantuitoare, inaltatoare a poeziei i-a indemnat pe cativa incurabili indragostiti de muzica folk sa incerce o revenire. Ion (Nicu) Moraru), Florin Bejan, Mihai Teleaga, Lica Chitcan, Romeo Ifrim au revenit intr-un ring unde zanganesc prea mult si prea tare sudalma si vorba grea. Spectacolul «Cantec de iubire», prezentat pe scena Teatrului National Iasi vreme de aproape doua ore, s-a tesut intr-o atmosfera de vraja, visare si puritate”.

Pentru ca pictura are suflet…

Marele poet Indian Rabindranath Tagore a scris ca “pentru a imbratisa pamantul, norii se transforma in picaturi de ploaie”. In prezent, Lica Chitcan se straduieste sa dea Onestiului spiritul unei galerii de arta, in acest sens marturisind cu tristete: “Doresc sa fac un loc unde sa permanetizez expozitii, cu lucrari ale unor pictori, deosebite de kitsch-urile din piete (tablourile cu lacul, muntele, barca si casa). Iubitorii de arta sa poata alege o lucrare sau sa comande o reproducere dupa tabloul oricarui pictor. Ei pot primi lucrarea dorita inramata direct si gata de pus pe perete. Galeria de arta inseamna un loc unde sa poti vedea picturi de tot felul si sa le poti achizitiona pentru colectia particulara... Am o colaborare buna cu pictorii din oras ca Ghita Teaca, profesorii Dan Antohe, Ionut Savin. Onestenii nu sunt deschisi achizitionarii picturilor pe perete. Pictura are suflet in ea; multi au case mari si au postere si hartii pe pereti. La momentul de fata sunt oameni pentru care nu conteaza ca este criza, ei vor pictura cu flori si peisaje. Este si o alta categorie de oameni la care, oricat ar fi pretul de mic, nu-i intereseaza noutatile din domeniul inramatului tablourilor si au ramas cu aceleasi rame de lemn, realizate prin dulgherii. Acestea cu timpul se stramba, se desfac pe la colturi. Acum sunt tot felul de culori de rame si se poate face o alegere buna pentru o lucrare”. Lucrand de dimineata si pana seara la atelierul de inramat care se afla in zona “Orizont”, cu niste utilaje moderne (ce costa 7000 de euro), care permit o prelucrare perfecta a ramelor (la taiere si la imbinare), Lica Chitcan ramane surprins de faptul ca multi onesteni, fara a cunoaste acest atelier, merg sa inrameze la Brasov si la Bacau. Aici la Onesti, pe langa faptul ca se lucreaza cu profile din Cehia, Polonia, Germania, Italia (toate fiind modele de ultima ora), se pot inrama goblenuri, lucrari de pictura si grafica, fotografii iar solicitantii pot alege passe-partou-uri, ei putand fi si consiliati cum trebuie inramat si ce profil de rama se potriveste fiecarui lucru in parte. “Eu sunt pictor, nu sunt dulgher, astfel incat pot sa sugerez oamenilor cea mai buna varianta de realizare a inramarii, ca estetica. La fiecare lucrare si la fiecare tablou lucrez cu o mare pasiune, in sensul ca aleg un passe-partou potrivit pe care incerc sa il asortez cu rama (ce poate fi din diferite esente de lemn ori din cele italiene clasice, aurii sau cu motive decorative). Aceasta pentru a fi frumos si nu in ultimul rand si ieftin, pe buzunarul tuturor. Am facut si restaurari de picturi foarte vechi, de peste 150 de ani, le-am pus sasiuri noi si rame patinate, care sincronizau bine cu lucrarile respective. Pot remedia tablourile cu panza crapata”, ne-a declarat Lica Chitcan lasand pentru cateva clipe pictarea unui nou tablou (cu o adevarata “simfonie a culorilor”), pentru a arata sutele de repere de rama ce pot satisface gusturile onestenilor pentru un inramat de calitate.

In linistea atelierului de pe strada Mercur, pe monitorul unui calculator poti vedea si multele videoclipuri cu melodii de muzica folk, realizate de Lica Chitcan. “Floare de cires“, “Cand clipele”, “Telefon intamplator”, “Primeneste-ti gazda casa”, “Colindul colindelor”, “Septembrie” sunt videoclipuri in care Lica Chitcan impresioneaza prin frumusetea interpretarii dar si prin modul de realizare, cu imagini sublime in cadrul fermecator al colturilor de natura. Ca intr-un “remix” al lucrurilor ce dau un cadru aparte atelierului de inramat rame de pe str. Mercur, daca adaugam frumusetea discutiilor intre prieteni si aroma unui ceai de tei, pregatit cu mare dibacie de Lica Chitcan observi ca el este intotdeauna “ispitit” sa te sprijine, bazandu-se pe dragostea acelora care i-o daruiesc din toata inima.
Ion Moraru

http://www.onestiexpres.ro/lica-chitcan-intre-pictura-folk-si-tenacitatea-lucrului-bine-facut.html