Aşteptarea toamnei cred c-o să-mi rămână
Singura speranţă ce-o mai simt în mână
Se va naşte-n galben, va iubi în gând
Şi va trece-n fulger printer nori gemând.
De voi cere soare din petala ei
O să-şi lase trupul pe umeri-mi grei
Când tunet voi cere cu ochii spre ploi
Ea va sta cu mine sub negrul şuvoi.
Şi legând în noapte orele de ceas
Sub potop de lacrimi va schiţa un pas
Aşteptarea toamnei cred c-o să-mi rămână
Singura speranţă ce-o mai simt în mână.
Drumul care duce din inimă-n mână
Aşteptarea toamnei cred c-o să-mi rămână
Va rămâne-n noapte, printer frunze
Ascultând uitarea sufletelor nude…
Aşteptarea toamnei ştiu c-o să-mi rămână
Singura pulsaţie ce-o mai simt în mână.
STEAUA OCHILOR TĂI
Ochii tăi trecând cu sclipiri peste ape
Şoaptele-mi sunt scoici aduse la mal
Iubirea poartă-n orice val
Şoapte, ochi şi cuvinte
Ştiu, teaua ochilor tăi nicicând
Nu ma minte.
Şi dacă mă iubeşti cum spui
Şi dacă iubeşti cum sper
Şi dacă mă iubeşti cum cred
Nu mă lăsa să pier
Când ochii tăi lumini
Îmi spun când da, când nu
Steaua ochilor mei rămâi tot tu...
Când ochii tăi ocean cheamă furtună
Şoaptele-n vijelie se transformă
Atunci eu barca singur răstorn
Nu vreau nici ţărmuri, nici ţinte
Ştiu, steaua ochilor tăi nicicând
Nu mă minte
Când ochii tăi azur, dureri descântă
Şi norii nopţii îmi cad în crâng
În jocul dragostei mă prind
Şi totu-n jurul meu cântă
Ştiu, stele-n ochii tăi nicicând
Nu se sting...
PARCUL
În parcul uitat, sufocate alei
De castani înfloriţi prea târziu
În parcul uitat, urma paşilor mei
Risipesc frunze moarte-n pustiu.
Dulgi amintiri peste tot regăsesc
Dimineşi înflorite-n văpăi
Şi peste timp înţeleg că iubesc
Urma paşilor tăi...
În parcul uitat sufocat de culori
Muguri calzi ţes destine pe-alei
În parcul uitat pe covoare de flori
Risipesc urma paşilor mei.
În parcul uitat de priveşti înapoi
Amintiri lăcrimând flori de tei
În parcul uitat, pe covoare de nori
Risipesc urma paşilor mei.
Niciun comentariu: