Îmi plec privirea aurie,
Chiar roşie de nepătruns,
Către frumos şi către glie,
Către un verde ce- a apus…
Slăvesc prin armonia de culoare
Natura cu al sau alai,
Iubesc şi vântul când prin boare,
Trezeşte iarba de pe plai .
Suntem o simfonie in larg de cer,
Prin ram şi frunze –n aşteptare,
Când, prin desprinderea-n mister,
Ne despărţim de nor şi soare.
E simfonia de culoare,
De roşu-aprins precum amurgul,
E simfonia dorului ce doare,
E dansul frunzei cu pământul....
Niciun comentariu: